27.03.2012

Constantin Bârjoveanu- 12 ani de tăcere

 „Talent, spirit de observaţie, receptivitate spre cunoaştere, excepţională putere de munca, toate au format un conglomerat de „roci şlefuite“ în manieră artistică, care alcătuiesc testamentul lăsat de Constantin Bârjoveanu romaşcanilor“  (Emilia Țuțuianu)

  Trecut-au anii dar fără “Pisălog” 

“Aşa l-am cunoscut în ultimii săi ani, ca pe „Pisălogul” de la „Gazetă” şi mai puţin cu numele-i de Bârjoveanu. Necunoscutul de pe stradă şi prea cunoscutul cel din toate punctele cardi­nale ale culturii romaşcane. Mai mult un „Polilog”, îmbrăcat în prietenoasa şi modesta-i înveşmîntare de „Pisălog”. De şapte ani, din nemiloasa ţărînă de care, simbolic parcă, s-a îndepărtat de ea pînă în penultima zi a vieţuirii sale, prin icarianul Deltaplan, „Pisălogul” e şi mai alături de noi, prin toate cele multe ce le-a zămislit; e „Pisălogul” nostru cel dintotdeauna.

„A trăit, a creat, a plecat”, lăsându- ne în urmă, în viaţă şi în suflet, „vieţuire de har”, „creaţie ca dar” şi „plecare cu dor”.

Sunt şapte ani, în care ar fi îmbrăcat în spectrul solar al culorilor, şapte lăcaşuri sfinte, ar fi întruchipat, editori­al, şapte albume de grafică şi tot atîtea culegeri de „Pisălogeli” şi ar fi atins, deltaplanic, cerul de nenumărate şapte ori! Dar destinul cosmic, ni 1-a lăsat numai prin creaţiile sale în sufletul nostru, toate sub întruchipări de biseri­ci, de pensulaţii şi de grăiri, abstracte, dar eterne. Muşatinul Bârjoveanu este Renascentistul urbei noastre muşatine. Deşi s-a contopit mereu cu cerul, a îndrăgit ţărîna aceasta dintre Moldova şi Şiret, a fost zămislit, cu sacralitate, din ea şi cu o aceeaşi sfinţenie s-a reîntors în tăcerea ei. O tăcere, care l-a întovărăşit an de an şi pe care s-a ferit s- o tulbure, zi de zi. Dacă în Metafizică se vorbeşte, de secole, despre o aşa numită „Muzică a sferelor”, prin Bârjoveanu – „Taciturnul” şi nu „ Pisălogul” – se poate trimite şi la o altfel de Muzicali­tate, una „ a Tăcerii”. Părea venit dintr- o cu totul altă lume, în care culorile nu se combină, vorbirea- e cu -har întot­deauna, iar figurile umane sunt, mai înainte de orice, umanizate. Şi ajuns, apoi, aici, între noi, a simţit zbuciumul, destul de amar, al lumii noastre şi atun­ci picioarele i-au mers numai pe vîrf, vorbirea i s-a deschis numai în sin­gurătate, iar ochii au privit doar ordinea şi cuminţenia din jur. Ca „Pisălog” a fost, poate, cu mult înainte, sau urma să fie, de acum încolo. Cu noi, doar un invizibil „Şoapte – log”. Acum, însă, o linişte absolută, de cîţiva ani încoace, ţărîna-i este mai ţărînă. Doar între noi a rămas pe mai departe şi, întotdeauna, se va tot spune: „ Dar unde e, al nostru «Pisălog»?” Tăcerea-i de-o viaţă, acum i-eternă… “( Gh. A. M. Ciobanu)

 


Bârjoveanu Constantin s-a născut la 26 martie 1934 laRoman și se stinge din viață la 18 martie 2000, cunoscut romașcanilor ca pictor, poet, eseistA urmat Şcoala Medie de Arte Plastice din Iaşi (1952) apoi Şcoala Populară de Artă din Bacău (1962) sub îndrumarea a două personalităţi: Corneliu Baba şi Dan Hatmanu. Toată viaţa şi-a dedicat-o artei, picturii, graficii, colajelor, cochetând cu poezia, pamfletul etc. Debutează în poezie (1971) la Cenaclul Panait Muşoiu cu poezii de esenţă socială. Publică peste 565 de tablete umoristice în Gazeta de Roman.
De-ar trãi azi poetul
  „Mi-ai dărui, frumoasă doamnă  
  o călimară de argint
 Cu două găuri întunecate   
ca două porţi de labirint,
 În care gândurile mele…
   n-am să le-afund; nici pomeneală,
 Că nu mai am de ce mă teme;
   le-oi da pe toate la iveală.  
Scafandru-nchipuirii mele   
din fundul ei poate va scoate
 Epave fapte de-altădată   
ce încă nu au fost uitate,
 Dar n-au fost scoase la lumină,  
  nu că scafandrii nu cutează,
 Dar s-ar părea, ba chiar e sigur,   
 adevărul deranjează…“
(Pegasul dă cu copita, Editura Muşatinia 2003)
                                                               

 

Notaţi, vã rog!

„I-am scris adesea numele pe nisip şi zăpadă dar, vă rog să mă credeţi, s-a şters. A rămas doar în inimă ceva vag. Ţin minte că plutiserăm amândoi în ritmul muzicii şi ne odihnisem la o masă în faţa a două pahare cu bere, când ea, cu capul rezemat de umărul meu, cânta încet un cântec la mare vogă pe vremea aceea: „…ne vom uita, că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti”. Avea dreptate: aproape că am uitat-o. Totul se uită, Mai cu seamă facerea de bine, datoriile, surprizele istoriei, greşelile proprii, locul unde a fost hatul, etc. Totul se uită. Răbojul aparţine trecutului…” (fragment din Notaţi, vă rog!, vol. Cronica pisălogului)
APRECIERI „Acest volum pare a-l prefigura cel mai bine pe Constantin Bârjoveanu drept un făuritor spontan de frumos, ca fiind o „fotocelulă“ sensibilă la un „azi“ al planetei şi ca pe un om complex, înconjurat de o realitate nemiloasă, pe lângă ea trecând mereu şi în faţa căreia, asemeni unui Chaplin moldav, îşi scoate pălăria“ Gheorghe A. M. CIOBANU
Din sigilii muşatine el a smuls prin iniţieri repetate, trecerile năvălitoare ale faptei. Iubea nespus oamenii şi asta se vede în tot ce a întreprins; el a măsurat permanent în „Cronica pisălogului” distanţa uriaşă dintre „a fi” şi „a avea”. A făcut din ea linie fără hotar, descătuşând rostogolirea cuvântului direct şi trimiţând strigătul lui către eul eului” Puiu COSTEA
O întreagă galerie de personaje, de la prostituate la politicieni, de la nea Cutare şi până la hoţul de rând- primesc cu vehemenţă biciuirea neiertătoare, plină de ironie şi sarcasm, a autorului. Conduita de ziarist a lui Constantin Bârjoveanu se pare că se baza pe faptul că „Legile adevărate sunt în „conştiinţă” (Camil Petrescu) de aceea scrisul său dezvăluie mereu o schimbare în bine a societăţii, dar care se lasă încă aşteptată. Autorul strecoară în stilul său caustic, îmbrăcat în haina râsului amar, compătimirea pentru cei mulţi ajunşi în pragul sărăciei dovedindu-se a fi o „conştiinţă„ subordonată adevărului şi dreptăţii”    Emilia Țuțuianu     
                                                                          SCRIERI: În anul 2003 Editura Muşatinia din Roman publică post-mortem, volumul de versuri Pegasul dă cu copita. Aceeaşi editură publică în 2005 volumul Cronica pisălogului, însoţit de grafica artistului.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu